Până nu demult nu îmi plăceau fotografiile. Mai exact, să mi se facă fotografii. Poate din complexe, din lipsă de încredere în sine, pentru că nu mă credeam fotogenică. N motive. Însă la un moment dat, a trebuit să particip la o întreagă sesiune foto pentru Decât o Revistă, materialul Let’s Do It, Romania! Căci eram unul dintre personajele principale ale poveştii!
Aveam emoţii pentru că peste două zile era 25 septembrie, marea zi de curăţenie naţională, pentru că mai aveam zeci de lucruri de făcut, pentru că deşi era 9 dimineaţa (l-am rugat pe fotograf să mă trezească, să se asigure că ajung :)) ), deja telefoanele sunau întruna şi mă conectau la o altă lume.
Şedinţa foto: în locul din Bucureşti în care mie îmi place, un loc frumos, cum mi-ar plăcea mie să găsesc mai des prin România. Răspunsul a venit firesc: parcul Bordei.
Am vrut să fiu eu însămi şi nu a ieşit deloc aşa. Un om trist şi îngândurat, care parcă avea în spate povara întregii lumi. E adevărat că aveam povara unor deşeuri dintr-o ţară întreagă :))
*nota: pentru fotografia din DoR, nu am originalul
A urmat la scurtă vreme o sesiune foto pentru job, pentru care iar îmi făceam scenarii, gânduri. Însă pusă în faţa faptului împlinit, au dispărut emoţiile, am lăsat deoparte fricile şi am fost eu. Şi a ieşit bine 🙂
Şi a venit luna martie. Teoretic, primăvară, practic, dorinţa de mai cald şi mai mult soare. A apărut de undeva din pământ ca ghioceii “Portret de femeie”
Şi m-am dus cu drag şi cu încredere 🙂 Şi a ieşit o fotografie în care sunt eu, mă simt eu, mă văd pe mine 🙂
Cu acest prilej, datorită lui Cristian, mi-am amintit că am blog.
2 thoughts on “Portret de femeie”
esti draguta asta care esti tu;))si toate celelalte care erai o tu cu mai multe ganduri pe umeri:*
multumesc, draga mea. sper sa mai vina si altele 🙂