Nu, nu am împlinit 25 de ani încă. Mai am un an până atunci 🙂

A trecut o lună de la ziua care avea să îmi schimbe viaţa pentru totdeauna. Cu siguranţă, acesta a fost rolul ultimului an, de a produce schimbări majore în viaţa mea.

Ultima lună mi-a adus multe împliniri şi constatarea fericită că oamenii importanţi din viaţa mea sunt acolo cu un scop precis.

Să exemplific aceste spuse cronologic:

• luna septembrie a fost dintotdeauna specială pentru mine, pentru că sunt “născută toamna” :), vorba cântecului. Anul acesta, nu eram deloc cu gândul la sărbătorit, căci eram “îngropată” în email-uri şi Ziua de Curăţenie Naţională era foarte aproape. Bucuria şi surpriza colosală a venit din partea familiei mele “Let’s Do It, Romania!” care a complotat preţ de zeci de email-uri, au organizat o petrecere surpriză pentru mine şi pentru colega mea, Oana şi ne-au răpit pe amândouă de acasă. Nu am vrut să merg în ruptul capului, nu voiam să părăsesc email-urile :), însă bine am făcut că am mers: mi-am abţinut cu greu lacrimile: dragii mei, în marea lor majoritate, erau acolo, după o zi lungă de la serviciu, să ne sărbătorească. Şi a fost perfect 🙂

• Tot de ziua mea, buna mea prietenă, Paula, a spus “DA-ul” cel mai hotărât din viaţa ei, momente frumoase în care i-am fost aproape alături de cealaltă familie dragă din Bucureşti: Mirabela, Cristi, Adi, Mara şi Florian. Am fost atât de emoţionată, încât mi-e teamă de mine la nunta mea. Şi îmi va fi milă de truda make-up artistului 🙂
• Cu o zi înainte de curăţenie, mi-am făcut debutul în televiziune 🙂 Dacă pe la radio mergeam des sau dădeam diverse interviuri pentru presă, a venit momentul de glorie, pe sticlă 🙂 Şi nu oriunde, ci la Happy Hour, la una dintre emisiunile unui trust la care visez de prin liceu. A fost frumos, scurt însă şi fără emoţii 🙂 After Hour-ul aici.
• Şi a venit şi ziua magică. Pe care era să o ratez cu brio. Eram atât de obosită, încât nu am auzit cele 33 de apeluri de pe un singur telefon. Dar am avut norocul să dea buzna peste mine în casă colegele mele, Anca şi Silvia. Speriată, m-am îmbrăcat şi am fugit la centrul de comandament în 5 minute. Şi a început nebunia: telefoanele în call center-ul de la Media Sat zbârnâiau, urmau să se filmeze primele ştiri şi urma să îmi îndeplinesc datoria de cetăţean responsabil al acestei ţări: participarea la curăţarea arealelor naturale de deşeuri. Am făcut echipă cu Zoli, Emilia, Alin şi eram urmăriţi îndeaproape de Cătălin, fotograf  “Decât o Revistă”. Am stat 2 ore la curăţenie undeva la ieşirea din Crevedia, am strâns aproximativ 40 de saci şi am plecat trişti. Aproape că nu se văzuse că trecuseră mănuşile şi sacii noştri pe acolo.

• M-am întors la Media Sat, veneau primele cifre şi mă copleşeau: locuitorii României răspunseseră chemării noastre, îşi doreau o ţară mai curată, erau încântaţi să facă parte din cea mai mare echipă care ajută la realizarea celui mai mare proiect de implicare socială. Seara am stat cu sufletul la gură să vedem ştirile. Şi era aşa bine! Eram fericiţi, România o făcuse 🙂

• Seara, toată oboseala, tot stresul, toate frustrările de peste an erau departe. Eram cu toţii, eram o echipă mare şi frumoasă, o familie împlinită, copilul nostru drag ne făcuse cel mai frumos cadou 🙂 La KulturHaus, oamenii veniţi să se bucure alături de noi nu mai conteneau cu felicitările şi cu zâmbetele. Eram pe scenă alături de colegii mei şi simţeam că vreau să îi strâng tare-tare în braţe. Şi poate, oricât de greu pare de crezut, mă gândeam la colegii mei din echipele din ţară, cum se simt, ce fac, petrec, se odihnesc… Mult mi-am dorit ca acele clipe unice să le petrecem împreună.

• Momentul suprem al serii a fost imnul Let’s Do It, Romania!, ne-am dezlănţuit şi am dansat fără oprire, ne-am îmbrăţişat mult şi cu toţii am simţit cât de puternici suntem împreună, cât ne iubim, cât de mult contăm unii în vieţile celorlalţi şi câte am reuşit doar pentru că ne-am sudat atât de mult relaţiile.

• De atunci, suntem tot mai apropiaţi, lucru care s-a văzut în cadrul a două evenimente importante din viaţa noastră de “doeri”: Gala Let’s Do It, Romania!, prilej cu care le-am mulţumit tuturor partenerilor şi ne-am bucurat de succesul proiectului împreună. Au fost acolo şi colegi de-ai noştri din echipele judeţene.

• După gală am fugit cu toţii la munte şi am petrecut un weekend de vis, în care am dormit puţin, am socializat mult, am dansat până când a dat febra musculară peste mine şi am întreţinut atmosfera de veselie împreună cu Anca.

• Un cadou de nepreţuit pentru un comunicator a revenit echipei Let’s Do It, Romania!: Golden Award for Excellence în cadrul Romanian PR Award 🙂

• Sunt mândră să ajut demararea proiectelor de curăţenie similare Let’s Do It, Romania! în Ungaria şi Republica Moldova. Pe fetele din Moldova le-am cunoscut şi la cât sunt de hotărâte şi ambiţioase, este imposibil ca la anul prin mai să nu vorbim despre un proiect finalizat cu succes. Hai, Moldova! 🙂
• La fix o lună de la curăţenie, ziua de 25 a adus gânduri senine în echipa Let’s Do It, Romania!, forţe proaspete pentru noile provocări cărora vrem să le facem faţă cu brio.
• Sunt cel puţin două proiecte  (chiar 3) frumoase, care îmi devin tot mai dragi, care au apărut pe drumul meu şi pe care doresc să le sprijin cât de mult se poate (voi detalia în articole viitoare)

Nu a fost deloc uşor acest drum. Această lună plină de realizări a fost presărată şi cu momente de depresie, de tumult, de sentiment acut de lipsă de apartenenţă.

Pentru că în timpul Let’s Do It, Romania!, mi-am dat demisia să mă pot dedica în totalitate activităţilor din proiect, cred că un nou job ar putea să îmi instaleze şi mai bine ideea de reuşită şi de succes. Şi îl caut şi încerc să fac paşi tot mai voioşi. Ştiu că este acolo undeva. La fel cum ştiu că drumul meu abia acum începe 🙂