După muncă şi relaxare. Sau altfel spus, cum am reuşit să ne reunim pentru un weekend la munte. Nu am fost toţi membri echipei naţionale Let’s Do It, Romania!, din păcate, dar am fost măcar atâţia cât să ne dăm seama că suntem o echipă mare, că suntem mândri de ceea ce am reuşit împreună, având ajutorul şi susţinerea unei ţări întregi care au crezut în ideea noastră, aparent nebunească.

Au fost câteva zile minunate, în care am avut ocazia să ne cunoaştem fizic, să îl descoperim pe omul de la celălalt capăt al firului, al Skype-ului, pe omul cu care schimbam poate zeci de email-uri sau pe care îl zăream un pic pe Facebook. Zile în care am pus deoparte viaţa noastră de zi cu zi şi am intrat în starea creată acolo de întâlnirea doerilor 🙂 .

Am avut ocazia să împărtăşim faţă în faţă experienţa prin care am trecut, dificultăţile cu care ne-am confruntat, satisfacţia la finele zilei de 25 septembrie că toată muncă şi orele nedormite nu au fost în zadar.

Nici la munte nu am prea dormit. Am stat la poveşti până în zori, am dansat. După câteva ore de somn, am mers pe munte, ne-am plimbat, ne-am jucat volei, ping-pong, “Killer” :), am ascultat muzică şi am consolidat relaţii de prietenie.

Pentru mine a fost cu atât mai important cu cât oamenii din echipele din ţară mi-au fost mereu dragi şi am regretat mereu că nu am putut fi împreună să ne bucurăm de reuşite sau să încercăm să depăşim împreună barierele. Telefonul şi email-urile ne-au fost singurii aliaţi în tot acest timp.

A fost şi o oportunitate de a fi aproape de colegii mei din Bucureşti alături de care rar am reuşit să petrec momente frumoase în afara întâlnirilor de proiect.

Timpul a trecut repede şi nu ne-am dat seama când s-a dus weekend-ul. Dar ne-am dat seama că tare bine ne este împreună şi că am mai face-o încă o dată împreună 🙂 Şi proiectul şi încă o astfel de excursie. Imagini din weekend-ul la munte aici.