Amintiri ce strigă stins în nopți fără de somn,

În gânduri gri, dar și cu puțin roz,

Cu zâmbete la purtător, cu mâna pe telefon,

Cu rânduri scrise și rescrise, în vis, dar și pe cer.

 

Te caut disperat, posesiv, neliniștit,

Mi-e limpede că totuși totul s-a sfârșit,

Te-alung și iar te chem, dar ce folos,

Ești doar o urmă a ceea ce cândva am fost.

 

 

Dar vine dimineața rece, clară,

Aroma de concret și de urban,

Îți sfarmă atingerea efemeră, 

Te pierzi brutal prin universul meu banal.