Îți știu toate culorile, deși pe multe nu le-am pictat niciodată,
Pe cerul vieții a apărut, adus din lumi de departe,
Un tablou cu sensuri intens căutate,
Cu tușe de gri și forme ciudate.
Îți știu și căutările, le simt de parcă sunt ale mele,
Le trăiesc de parcă mă grăbesc să le dezleg,
Mă abandonez și mă reiau,
Ca într-un cerc vicios din care vreau să scap.
Îți știu și fuga și ascunzișurile, și oricât dor,
Îmi crește dorul de trăit și de simțit. ADOR.
De regăsire de sine. Pentru a te mai putea vreodată găsi și pe tine.
În mine. Sau în lume.