De multe ori nu e nevoie de cuvinte
Ca sa-nteleg, sa iau aminte
C-adanc in suflet ti-am patruns
C-am locul meu, e pur si neatins.
De-atata iubire sufletul imi striga
Si vocea lui tu n-o auzi mereu
Dar e-ndeajuns cat sa nu ma friga
Dorul in inima si lacrimi pe obrazul meu.
E liniste, iti simt imbratisarea
Atingerea care la viata m-a readus
Iar visu-ti lin ma indeamna la visare
La un roman ce inca n-a fost scris.