Cand visurile nu mai au glas sa strige
Si gandul lor este abrupt rapus
Tu nu-ti doresti decat sa nu-ti alunge
Ultimul sarut sau cel dintai cuvant nespus.
Si-atunci ai vrea o imbratisare
Un semn discret, dar poate cea mai mare
Dovada ca nimic nu e-n zadar
Motivul pentru care poti sa zambesti iar.
Pana atunci, soare timid si stropi de roua
Doruri fierbinti, zambet amar, note de cantec trist
O inima-mpartita-n doua
O viata agitata de artist
11 thoughts on “Cotidian”
fain:).
Tu scrii poeziile cand ai o stare un pic mai trista? Sau mi se pare mie?
oarecum da. sau le incep, le tin in draft si revin tarziu asupra lor si apoi le public 🙂 multumesc
super faine versurile 🙂
congrats
multumesc tare mult! 🙂
Frumoase versuri. Mai ales atunci cand sunt primul lucru citit putin dupa ora 6.30 🙂
multumesc, ma bucur ca iti plac, Diana 🙂
foarte frumos
Foarte frumos!
multumesc!
“Un semn discret, dar poate cea mai mare
Dovada ca nimic nu e-n zadar
Motivul pentru care poti sa zambesti iar.” :X
multumesc